Durerea declanșată la primii pași de dimineață, rigiditatea după stat pe scaun și dificultatea de a coborî scările nu sunt simple efecte ale vârstei. Pentru numeroși pacienți, acestea sunt primele manifestări ale unei gonartroze care evoluează lent, dar poate afecta profund mobilitatea, autonomia și capacitatea de a rămâne activ profesional sau social.
Gonartroza este artroza genunchiului, o afecțiune degenerativă în care cartilajul articular se deteriorează progresiv. Cartilajul are rolul de a permite alunecarea aproape fără frecare a suprafețelor osoase. Când acesta se subțiază sau dispare în anumite zone, articulația devine dureroasă, rigidă și, în stadiile avansate, deformată. Tratamentul corect nu se stabilește doar după o radiografie, ci prin corelarea imaginilor cu simptomele, nivelul de activitate și obiectivele reale ale fiecărui pacient.
Ce se întâmplă în genunchiul afectat de gonartroză
Genunchiul este o articulație complexă, supusă unor solicitări constante. La fiecare pas, aceasta preia o parte semnificativă din greutatea corporală. În gonartroză, degradarea cartilajului poate afecta compartimentul intern, extern sau femuro-patelar, situat între rotulă și femur. Localizarea contează deoarece influențează atât simptomele, cât și alegerea tratamentului.
Pe măsură ce boala progresează, spațiul articular se îngustează, osul de sub cartilaj devine mai dens, pot apărea osteofite, iar axul membrului inferior se poate modifica. Unii pacienți dezvoltă un genunchi orientat spre interior, alții spre exterior. Aceste modificări nu sunt doar estetice: ele schimbă distribuția forțelor și pot accelera deteriorarea articulației.
Evoluția nu este identică pentru toți pacienții. O radiografie cu modificări importante poate coexista uneori cu simptome moderate, în timp ce o afectare aparent limitată poate produce durere semnificativă. De aceea, decizia terapeutică trebuie să fie individualizată.
Simptomele care justifică o evaluare ortopedică
Durerea mecanică este cel mai frecvent semn. Apare sau se accentuează la mers, la urcatul și coborâtul scărilor, după perioade lungi în picioare ori la ridicarea de pe scaun. La început, repausul poate reduce disconfortul. În formele avansate, durerea poate apărea și în repaus sau poate perturba somnul.
Rigiditatea de după inactivitate, senzația de frecare sau trosnituri, umflarea recurentă și limitarea flexiei sunt manifestări frecvente. Pacientul poate observa că nu mai poate merge aceeași distanță, că evită anumite activități sau că are nevoie de sprijin. Instabilitatea, blocajul articular sau pierderea progresivă a extensiei complete trebuie evaluate cu atenție, deoarece pot indica și alte leziuni asociate.
Există însă situații care necesită prezentare medicală rapidă: genunchi foarte umflat, roșu și cald, febră, incapacitatea bruscă de a sprijini membrul, durere intensă după traumatism sau blocaj complet. Acestea nu trebuie atribuite automat artrozei.
De ce apare gonartroza
Vârsta este un factor relevant, dar nu explică singură boala. Gonartroza poate apărea după traumatisme, fracturi care au interesat articulația, rupturi ligamentare, leziuni meniscale sau intervenții chirurgicale anterioare. O ruptură de ligament încrucișat anterior tratată tardiv ori asociată cu instabilitate poate favoriza în timp degradarea cartilajului.
Excesul ponderal crește încărcarea mecanică a genunchiului, iar deviațiile de ax, cum sunt genu varum sau genu valgum, concentrează presiunea într-un compartiment al articulației. Predispoziția familială, activitățile profesionale cu solicitare repetitivă, bolile inflamatorii și anumite tulburări metabolice pot avea, de asemenea, un rol.
Nu orice durere de genunchi este gonartroză. Tendinopatiile, leziunile meniscale, afecțiunile șoldului cu durere proiectată la genunchi, problemele de coloană sau bolile reumatologice pot produce simptome asemănătoare. Diagnosticul diferențial este esențial înainte de inițierea unui tratament.
Cum se stabilește diagnosticul corect
Consultația ortopedică începe cu istoricul simptomelor: momentul apariției durerii, activitățile care o agravează, traumatismele precedente, tratamentele deja încercate și impactul asupra vieții cotidiene. Examinarea clinică urmărește mersul, axul membrului, mobilitatea, stabilitatea ligamentară, prezența lichidului articular și zonele dureroase.
Radiografiile efectuate în ortostatism sunt investigația de bază pentru evaluarea artrozei. Ele pot evidenția îngustarea spațiului articular, osteofitele, deformările de ax și gradul afectării. În anumite cazuri, sunt utile radiografii speciale ale rotulei sau ale întregului membru inferior pentru planificarea corecției axului.
Rezonanța magnetică nu este obligatorie pentru orice pacient cu gonartroză. Ea poate fi indicată când tabloul clinic sugerează leziuni meniscale, ligamentare, cartilaginoase sau osoase care nu se clarifică prin radiografie. Investigația trebuie aleasă pentru o întrebare medicală precisă, nu realizată de rutină.
Tratamentul conservator: util, dar cu limite clare
În stadiile ușoare și moderate, tratamentul urmărește reducerea durerii, menținerea mobilității și încetinirea pierderii funcționale. Kinetoterapia adaptată este una dintre componentele centrale. Exercițiile pentru musculatura coapsei și controlul neuromuscular pot reduce încărcarea resimțită la nivelul genunchiului și pot îmbunătăți stabilitatea.
Scăderea ponderală, atunci când este indicată, poate avea un efect relevant asupra simptomelor. Nu presupune renunțarea completă la mișcare. Activitățile cu impact redus, cum sunt bicicleta staționară, înotul sau exercițiile în apă, pot fi mai bine tolerate decât alergarea pe suprafețe dure sau sporturile cu schimbări rapide de direcție.
Medicația antiinflamatoare sau analgezică poate controla puseele dureroase, însă alegerea și durata administrării trebuie stabilite medical, mai ales la pacienții cu afecțiuni digestive, cardiace, renale sau care urmează tratamente anticoagulante. Ortezele și bastonul folosit corect pot ajuta selectiv, în special când există instabilitate sau deviație de ax.
Infiltrațiile pot avea un rol în anumite situații, dar nu refac cartilajul pierdut și nu elimină cauza mecanică a unei artroze avansate. Efectul lor este variabil. Medicina regenerativă poate fi discutată în cazuri atent selectate, însă nu trebuie prezentată ca alternativă garantată la protezare atunci când suprafețele articulare sunt sever deteriorate.
Când devine necesară intervenția chirurgicală
Operația nu este indicată doar pentru că radiografia arată artroză. Ea devine o opțiune serioasă atunci când durerea persistentă limitează viața de zi cu zi, tratamentele conservatoare aplicate corect nu mai oferă control suficient, iar afectarea structurală este compatibilă cu simptomele pacientului.
Pentru artroza limitată într-un singur compartiment și pentru cazuri selectate, pot exista alternative precum osteotomia de corecție a axului sau proteza unicompartimentală. Acestea nu se potrivesc tuturor pacienților. Vârsta biologică, greutatea, calitatea osului, stabilitatea ligamentară, gradul deformării și nivelul de activitate sunt criterii importante.
În gonartroza avansată, cu afectare extinsă a articulației, protezarea totală de genunchi poate reduce durerea și poate restabili o mobilitate funcțională. Procedura presupune înlocuirea suprafețelor articulare deteriorate cu componente protetice, cu respectarea echilibrului ligamentar și a alinierii membrului. Obiectivul nu este obținerea unui genunchi „nou” în sens absolut, ci a unei articulații stabile, nedureroase și funcționale pentru activitățile cotidiene.
Planificarea atentă și precizia tehnică sunt decisive. Chirurgia robotică asistată ROSA® Knee poate contribui la personalizarea etapelor de planificare și la controlul intraoperator al poziționării componentelor, în cazurile în care este indicată. Tehnologia este un instrument valoros, dar rezultatul depinde de indicația corectă, experiența chirurgului, execuția operatorie și calitatea recuperării postoperatorii.
În cadrul practicii Prof. Univ. Dr. Fabian Tatu, evaluarea pentru protezarea genunchiului urmărește tocmai această abordare: indicație fundamentată, plan chirurgical adaptat pacientului și obiective funcționale realiste.
Recuperarea după protezarea genunchiului
Recuperarea începe precoce și are o influență majoră asupra rezultatului final. Controlul durerii, prevenirea complicațiilor trombotice, reluarea mersului și recuperarea extensiei complete sunt priorități în primele etape. Kinetoterapia nu este o formalitate după operație, ci parte integrantă din tratament.
Ritmul recuperării diferă. Un pacient activ, cu musculatură bună și mobilitate preoperatorie păstrată poate progresa mai rapid decât o persoană care a evitat mersul luni sau ani din cauza durerii. Majoritatea pacienților observă îmbunătățiri progresive pe parcursul lunilor, nu de la o zi la alta. Respectarea programului de recuperare și comunicarea promptă a oricăror simptome neobișnuite sunt esențiale.
Decizia de a trata gonartroza nu trebuie amânată până când durerea devine imposibil de suportat. O evaluare ortopedică realizată la momentul potrivit oferă pacientului opțiuni mai clare, permite stabilirea unui plan realist și ajută la păstrarea mobilității care susține independența de zi cu zi.
