Durerea cronică de origină degenerativă,localizată pe partea internă sau externă a genunchiului, nu înseamnă întotdeauna că proteza este singura soluție. Pentru un pacient selectat corect, osteotomia poate redistribui încărcarea din articulație și poate păstra propriul genunchi funcțional pentru mai mulți ani. Întrebarea „cum decurge operația de osteotomie” este firească, mai ales când investigațiile arată un ax modificat al membrului inferior și uzură articulară concentrată într-un singur compartiment.

Ce este osteotomia și când poate fi recomandată

Osteotomia este o intervenție chirurgicală prin care chirurgul taie controlat osul, îi modifică poziția și îl fixează într-un aliniament nou. La genunchi, procedura se efectuează cel mai frecvent la nivelul tibiei sau al femurului, cu obiectivul de a corecta deviația axială a membrului inferior.

În genu varum, cunoscut popular drept „picioare în paranteză”, presiunea se concentrează de regulă în compartimentul intern al genunchiului. În genu valgum, sau „picioare în X”, suprasolicitarea poate afecta predominant compartimentul extern. Prin corectarea axului, osteotomia mută o parte din încărcare către zona articulară mai puțin deteriorată.

Procedura poate fi luată în calcul pentru pacienți activi, de obicei mai tineri decât cei care ajung la protezare, cu artroză limitată la un compartiment, deformare de ax și mobilitate articulară încă bună. Vârsta cronologică nu decide singură indicația. Nivelul de activitate, greutatea corporală, starea cartilajului, stabilitatea ligamentelor, calitatea osoasă și obiectivele pacientului trebuie analizate împreună.

Osteotomia nu este o soluție universală pentru artroză. Dacă uzura este avansată în toate compartimentele genunchiului, dacă mobilitatea este sever limitată sau există inflamație articulară importantă de altă cauză, o altă strategie terapeutică poate fi mai potrivită.

Evaluarea care precedă operația de osteotomie

Planificarea este una dintre etapele decisive ale intervenției. O corecție insuficientă poate menține suprasarcina în zona afectată, iar una excesivă poate transfera presiunea într-un compartiment care nu este pregătit să o preia. De aceea, indicația nu se stabilește exclusiv după o radiografie obișnuită de genunchi.

Evaluarea include consult ortopedic, examinarea mersului, măsurarea mobilității, aprecierea stabilității ligamentare și analiza distribuției durerii. Radiografiile efectuate în sprijin, pe întreaga lungime a membrului inferior, permit calculul axului mecanic. În funcție de caz, RMN-ul poate evalua cartilajul, meniscurile și ligamentele, iar tomografia computerizată poate contribui la planificare în deformările complexe.

În cadrul consultației se discută și istoricul medical: fumatul, diabetul necontrolat, tulburările de coagulare, tratamentele care influențează sângerarea sau afecțiunile vasculare pot modifica pregătirea și riscul operator. Pacientul trebuie să înțeleagă clar scopul realist al procedurii: reducerea durerii și îmbunătățirea funcției prin corectarea mecanică, nu garantarea unui genunchi fără limitări.

Cum decurge operația de osteotomie, pas cu pas

Intervenția se efectuează într-un bloc operator, de regulă sub anestezie generală sau rahianestezie, în funcție de evaluarea echipei de anestezie și de particularitățile pacientului. Înainte de incizie, poziționarea și reperele anatomice sunt verificate atent, iar antibioticul profilactic este administrat conform protocolului.

Corecția osoasă planificată

În osteotomia tibială înaltă, frecvent utilizată pentru genu varum și artroza compartimentului intern, chirurgul realizează o incizie pe partea internă a tibiei, sub genunchi. Sub control radiologic intraoperator, osul este secționat parțial într-o zonă calculată, păstrând de obicei o porțiune osoasă care acționează ca balama.

Există două modalități principale de corecție. În osteotomia cu pană de deschidere, secțiunea osoasă este deschisă gradual până la unghiul stabilit prin planificare. Spațiul creat poate necesita material de substituție osoasă sau grefă, în funcție de dimensiunea corecției și de aprecierea chirurgului. În osteotomia cu pană de închidere, se îndepărtează un segment osos calculat, iar marginile sunt apropiate pentru a realiza noul ax.

Pentru genu valgum, corecția poate fi realizată la nivelul femurului distal. Principiul rămâne același: încărcarea este reorientată printr-o modificare precisă a geometriei osoase.

Fixarea și verificarea axului

După obținerea corecției, osul este stabilizat cu o placă specială și șuruburi. Implantul are rolul de a menține poziția până la consolidarea osoasă. Controlul imagistic din timpul operației ajută la confirmarea alinierii planificate înainte de închiderea plăgii.

Durata intervenției diferă în funcție de tipul osteotomiei, complexitatea deformării și eventualele proceduri asociate, precum artroscopia sau tratamentul unei leziuni meniscale. Nu este util să se compare durata unei operații cu alta fără a compara și planul operator: două osteotomii pot avea indicații și dificultăți tehnice foarte diferite.

Primele zile după intervenție

După operație, pacientul este supravegheat pentru controlul durerii, al sângerării, al sensibilității și circulației membrului operat. Ridicarea din pat și inițierea mersului cu sprijin asistat se stabilesc individual, în colaborare cu chirurgul și kinetoterapeutul.

Încărcarea pe membrul operat poate fi limitată în primele săptămâni. Uneori este permisă atingerea solului cu piciorul pentru echilibru, alteori se recomandă o încărcare progresivă. Decizia depinde de stabilitatea fixării, tipul corecției, calitatea osului și evoluția radiologică. Cârjele nu reprezintă un eșec al recuperării, ci o protecție necesară pentru osul care se consolidează.

Controlul plăgii, medicația antialgică, prevenirea trombozei și instrucțiunile pentru îngrijirea la domiciliu fac parte din planul postoperator. Febra persistentă, secrețiile la nivelul plăgii, durerea care se accentuează brusc, umflarea marcată a gambei sau dificultatea respiratorie impun contactarea urgentă a echipei medicale.

Recuperarea după osteotomie: ritm, obiective și limite

Recuperarea începe devreme, dar nu trebuie grăbită. În prima etapă, obiectivele sunt controlul edemului, recâștigarea extensiei complete a genunchiului, mobilizarea progresivă și activarea musculaturii coapsei. Ulterior, programul urmărește creșterea forței, echilibrului și controlului mișcării.

Consolidarea osoasă este urmărită prin controale clinice și radiografice. Revenirea la activități sedentare poate fi posibilă mai devreme decât revenirea la activități care presupun stat îndelungat în picioare, urcat repetat de scări sau efort fizic. Condusul, activitatea profesională și sportul se reiau numai după ce controlul muscular, mobilitatea, sprijinul și siguranța reacțiilor permit acest lucru.

Sporturile cu impact sau schimbări bruște de direcție necesită o evaluare prudentă. Un pacient care practică ciclism, înot sau exerciții de forță controlată are alte solicitări decât un jucător de tenis sau un alergător montan. Recuperarea eficientă nu înseamnă doar respectarea unui număr de săptămâni, ci atingerea criteriilor funcționale stabilite pentru persoana respectivă.

Riscuri și rezultate: ce trebuie discutat deschis

Ca orice intervenție osoasă, osteotomia implică riscuri: infecție, sângerare, tromboză, rigiditate, iritare locală produsă de implant, întârzierea consolidării sau lipsa consolidării. Mai rar, pot apărea leziuni nervoase sau vasculare. Există și posibilitatea ca durerea să persiste dacă afectarea cartilajului este mai extinsă decât s-a estimat sau dacă alte structuri ale genunchiului contribuie la simptome.

Rezultatul depinde de selecția corectă a cazului și de precizia planificării, dar și de implicarea pacientului în recuperare. Renunțarea la fumat, controlul greutății, respectarea încărcării recomandate și participarea consecventă la kinetoterapie influențează direct vindecarea. Implantul poate rămâne pe loc dacă nu creează simptome, însă în anumite situații poate fi îndepărtat ulterior, după consolidarea completă.

Pentru cazurile care necesită o analiză atentă a axului, cartilajului și opțiunilor de reconstrucție, evaluarea de către un chirurg cu experiență în chirurgia genunchiului este esențială. Prof. Univ. Dr. Fabian Tatu abordează indicația operatorie în contextul întregii funcții a membrului inferior, nu doar al unei radiografii izolate.

O osteotomie bine indicată nu tratează doar imaginea unei deformări, ci urmărește să redea genunchiului o distribuție mai corectă a forțelor. Decizia merită luată după o evaluare completă și o discuție onestă despre beneficii, recuperare și alternativa potrivită pentru ritmul de viață al fiecărui pacient.